Dacă nu ne-am mai compara mereu cu alții, dacă am trăi mai mult pentru a fi decât pentru a avea, cred că am fi mai fericiți…

Haideți să ne angajăm cu toții într-un act de imaginație. Fracțiune de secundă, nu mai mult. Să presupunem că, una dintre persoanele foarte apreciate și stimate de noi tocmai își face publică o poză dintr-o țară exotică, în care fericirea dusă la extrem se simte prin râsul molipsitor, recunoștința pentru tot ceea ce primește este exaltată prin atitudinea ,,originală”, iar decorul în care se află, se mulează perfect după perfecțiunea vieții persoanei respective. Totul frumos până aici… La polul opus, subiecții care își omoară timpul zilnic pe rețelele de socializare, se confruntă cu astfel de imagini, prin intermediul cărora, involuntar sau nu, își activează frustrarea și dezamăgirea vieții banale pe care o dețin. Fericirea se risipește cât ai bate din palme, nemulțumirea intervine și distruge buna dispoziție, relația cu cei din jur devine critică și tensionată, armonia cu propria persoană este înlocuită de haosul gândirii negative, iar rațiunea și bunătatea sunt acoperite de gesturi involuntare și invidie nejustificată. Astfel definesc eu rezultatul acțiunii de a ne compara cu cei din jur. Mai simplu, lipsa stăpânirii de sine, conduce la astfel de dereglări psihologice, creând nereguli în demersul vieții personale.

Sfatul meu: evită să înclini balanța între situația socială, financiară, amoroasă dintre tine și concurenta/ul tău. Din punctul meu de vedere, singura concurență validă este aceea pe care o desfășori cu tine însuți. Lupta de a-ți demonstra faptul că în fiecare zi poți deveni o versiune mai bună a ta! Fiecare își cunoște situația, fiecare își cunoaște planul de a ieși sau de a se afunda și mai tare în aceasta și, de asemenea, fiecare are alegerea de a se înfățișa după cum inima îi dictează. Însă, dintre cei care își impun măști, imagini grandioase și vieți false și iluzorii, nu se vor găsi prea mulți care să dobândeacă o mulțumire deplină și constantă, ci numai una limitată. Vorba aceea: visul frumos nu durează o veșnicie! Mai mult, construiește-ți curajul de a fi mândru cu ceea ce ești. Lucrează asupra abilităților cu care ai fost înzestrat, deoarece originalitatea se simte. La fel și autenticitatea caracterului. Luptă să păstrezi intactă fericirea pe care ți-o construiești în timp. Deseori, lucrurile mărunte alimentează cea mai hrănitoare fericire. Alimentează-te cu o gândire pozitivă, rațională. Judecă după realități, nu după aparențe. Sau… mai bine nu judeca deloc. Cu ce sunt eu, sau tu, sau oricine altcineva, în măsură să o facă? E atât de greu să treci cu vederea peste gesturi necorespunzătoare, atutidini sfidătoare, cuvinte jignitoare, încât avem tendința de a mustra prea repede.

În urma experiențelor dobândite, am extras o învățătură: ceea ce ție ți se pare normal și omenesc, e posibil ca altuia să nu îi pară la fel și invers…. Așadar, fiind normal să avem păreri și concepții diferite, la fel de normal e să realizăm acțiuni și fapte diferite. În fapt, dacă am trăi mai mult pentru a fi decât pentru a avea, cred că am fi mai fericiți.

Pupici,

Bianca